Am ramas impresionat ca si in Pitesti se poate intampla asa ceva. Este vorba de depasirea unui record, acela de cei mai multi oameni care danseaza in acelasi timp.

Mai multe poze gasiti pe http://3punctefoto.blogspot.com/

cineva a pornit o campanie in care toti oamenii care se considera nedreptatiti/ nemultumiti de decizia luata in privinta ucigasului lui Teo Peter, vor si pot sa sustina familia acestuia semnind o petitie ( cit se poate de serioasa), postind un link/ articol pe blogul lor, anuntind cit mai multa lume sau participind la ceea ce va fi un “mars al tacerii”.Iata invitatia, pe care o puteti gasi, alaturi de comentarii si alte posturi cu aceeasi tema, si aici :

Noi,
alinfarcas.ro, monden.info, lanebuni.ro, imprevizibil.com, madcat.ro, ill.gotdns.org, taraduveanu.wordpress.com, girllife.ro, alexradescu.ro, we3d.net, mariussescu.com, cristealizari.com, ciupercutza.wordpress.com, ogdi.net, zumzi.wordpress.com, quinzelle.ro, leyla.we3d.net, neuronu.ro, ancutz-butterfly.blogspot.com, cabral.ro, academiaderas.ro, groapacuprosti.ro, buddha.voce.ro, vladinho.net, matthers.huskey.ro, alinamusatoiu.blogspot.com, matei.tfm.ro, foto-magazin.ro, pcnews.ro, racutza.blogspot.com, iordacheionut.blogspot.com, muzica.ro, aura.tfm.ro, baghy.info, seo-ro.info, blogatu.blogspot.com, tycryt.com, www.thesyncron.com … [aici puteţi adăuga blogul vostru, cu trimitere la articolul dedicat campaniei pro Teo Peter, odată ce scrieţi unul, sau aţi scris deja]

Liberi şi nesiliţi de nimeni, în ideea libertăţii de exprimare şi a respectării drepturilor omului, dezaprobând total decizia finală luată de autorităţile americane, în speţă de Curtea Marţială a SUA, în ceea ce priveşte cazul regretatului basist al trupei Compact, Teo Peter, invităm toată blogosfera românească să ni se alăture şi să participe la protestul paşnic pe care noi, cei de mai sus, îl organizăm în Bucureşti, pe perioada summitului NATO. Detalii despre ziua exactă, locul de întâlnire şi ora la care vom începe marşul tăcerii (noi n-o să deschidem gura … o să lăsăm mesajele de pe pancarte să urle pentru noi), veţi afla de pe oricare dintre blogurile de mai sus, luni, 24.03.2008. Sperăm să nu ne găsim naşi, de aceea vă rugăm să semnaţi această petiţie, şi să vă rugaţi şi prietenii să facă la fel (mass pe messenger, articol pe blog, şamd). Vă rugăm de asemenea să confirmaţi prezenţa domniilor voastre, printr-un comentariu lăsat aici. Vă aşteptăm cu dragoste!

• Propunem ca transmiterea invitaţiei să se facă pe sistemul “leapşă” - adică - dacă primeşti invitaţia la protest paşnic, o postezi şi tu pe blog, îţi treci adresa blogului sus, la “Noi,“, şi o dai mai departe prietenilor din blogroll-ul tău. Vă mulţumim tuturor!

Iar am avut o perioada mare in care nu prea am scris nimic, dar promit ca revin

Am fost la teatru! Pentru prima data la un teatru adevarat.

Ciudat, era aceeasi sala in care din clasele mici tot ma plimbam prin ea. Mai intai, in clasa a 5-a am dansat pe scena la sarbatorirea unui numar important de activitate a liceului nostru (era un dans american, cat am stat sa il invat ca de obicei stau prost cu dansul si cu sincronizarea :D). Apoi in clasele mari, veneam cam in fiecare an la o piesa de teatru organizata de profesori. In fiecare an, aceeasi piesa. Dar ce conta, eu mergeam la teatru. Si apoi a fost si un concurs organizat intre licee, la care liceul nostru a trebuit sa treaca prin 2 etape si a ajuns pe locul 2 pe judet (eram si eu unul dintre membrii echipei).

Astazi am fost impresionat ca lumea inca se mai duce la teatru. In aceeasi sala in care in trecut, copiii vorbeau tare, zburdau, urlau, orice altceva decat sa fie atenti la ce se intampla pe scena, acum era o liniste si o atentie desavarsita Oamenii chiar erau atenti la ce se intampla pe scena!

Am vazut piesa “O tragedie furtunoasa”, piesa pusa pe scena doar in teatrul din Pitesti. E foarte interesanta, nu prea am cu ce s-o compar deocamdata, piesele din liceu erau facute de amatori :). Recomand sa o vedeti :D.

Imi place metroul din Bucuresti. Nu stiu exact de ce. Poate pentru ca nu in fiecare zi merg cu asa ceva, in orasul meu fiind doar autobuze. Dar nu e aceeasi senzatie cand mergi cu tramvaiul sau troleul, cel mai tare e cu metroul.

Imi doream de mult timp sa fac un lucru inedit in metrou. Sa citesc o carte. Si am reusit in acest week-end! Trebuie sa il tai din lista TO DO IN LIFE. Ma amuza de fiecare data cand cineva citeste dintr-un ziar si calatorul din stanga si cel din dreapta sa uita in ziar. Stiu ca poate fac asta din plictiseala, dar oricum cel cu ziarul nu se supara.

Un lucru care ma speria putin la inceput cand am mers cu asa ceva era ca de ce se uita lumea la mine. Era de fapt o senzatie falsa, pentru ca in metrou nu ai altceva ce face asa ca incepi sa studiezi fetele oamenilor din jur. Deci poate ca tipa draguta din fata ta nu te place ci doar se uita la tine ca nu are ceva mai bun de facut.

Un lucru memorabil despre metrouri s-a intamplat atunci cand am iesit la suprafata cu asa ceva. Asta era pe undeva pe la statia Depoul IMGB, capat de linie, metroul fiind gol, decat eu cu o persoana si gardianul. E ceva inedit ca atunci cand esti obisnuit cu intunericul din jurul metroului sa iesi la razele soarelui si sa fie atata lumina in jurul tau.

Cred ca un Bucuresti fara metrou e un Bucuresti in haos, e cel mai bun lucru care i se putea intampla vreodata! Nu as vrea sa prind ziua in care o sa fie greva.

Da. Imi place metroul.

De ce atunci cand se intampla un accident o gramada de oameni vin in jurul locului in care s-a intamplat chestia asta ? Accidentele sunt ca un magnet, ca un circ, ca o telenovela la ora de varf, ca Becali la stirile de sport.

Scenariul obisnuit: o strada aglomerata, o trecere de pietoni. E inevitabil ca mai devreme sau mai tarziu sa se intample si un accident in care un pieton sa fie lovit de o masina. Si se intampla! Masina opreste brusc. Si se suna alarma in jur… oameni ies la ferestre, pe balcoane, masinile se opresc in jur, oamenii care trec prin zona se opresc si casca ochii. Tot mai multe feţe curioase apar din imprejurimi. Si te-ai gandi ca poate au venit ca vor sa ajute, poate cunosc manevrele de prim ajutor sau vor sa elibereze zona. Insa doar stau si privesc, parca in gol. Doar cativa intervin.

Intr-un sfarsit vine si salvarea, incarca ranitul si pleaca. Vine si o masina de politie (nu neaparat in ordinea asta) si masina care a produs accidentul dispare si ea (sper ca nu fuge de la locul accidentului).

La jumate de ora dupa accident, oamenii inca mai sunt acolo. Tot mai sunt cu gura cascata si privesc in gol.

Probabil si eu fac la fel cand vad accidente pe unde trec. Dar de ce? Vreau sa vad sange? Vreau sa vad cum arata un mort? Ce vreau de stau acolo si ma uit ca idiotul? Inteleg ca nu trebuie sa ignori cand vezi asa ceva, dar nici sa te uiti de parca e un film bun la TV.

Accidentele si oamenii din jur. Care-i treaba?

Citat: “Sclavi politehnisti mergand, supusi, la datorie.”

Poza facuta de o prietena din Poli (ati ghicit).

Click pentru marire.

Pe 01.01.2008 a fost lansat ePauza, din dorinta de a crea un club pentru cei care vor sa se deconecteze pentru scurt timp de la rutina zilnica si sa se amuze pe seama diverselor bancuri, filme sau imagini adaugate de alti eMembri.

Chiar daca la prima vedere ePauza pare la fel ca celelalte site-uri de gen, el se doreste a fi un club unde membrii sai vor contribui la dezvoltarea lui prin materialele adaugate, idei noi pentru continutul site-ului si chiar promovarea ePauza cunoscutilor.

Indiferent cine esti si ai primit eInvitatie, poti fi membru ePauza cu conditia de a participa la dezvoltarea clubului, de a fi activ si sa te distrezi.

ePauza placuta!

Ca sa intri pe acel site trebuie sa ai o invitatie. Ei, uite eu am o gramada si daca vreti si voi lasati aici un mesaj.

www.epauza.ro

Libertatea dupa parerea mea inseamna sa poti sa te trezesti la ora 12 noaptea, sa te duci in bucatarie, sa iti faci o oala mare de floricele la cuptorul cu microunde, sa iei o sticla de suc, iar apoi sa te duci in sufragerie, sa dai drumul la televizor pe un canal anonim, dar cu un film bun, vechi, si sa savurezi popcorn-ul. Sa fie liniste in jurul casei si sa fii doar tu si televizorul si floricele.

Cam asta vad eu ca inseamna libertatea

Vazuta acum cateva zile in Targu Mures. Unii colectioneaza timbre, altii colectioneaza sticle cu bauturi.

Click pentru marire.